Prima paginăSport

„2012 este ultimul an în care mai concurez”

Dimensiune text

Afirmă Nicoleta Grasu, multiplă medaliată europeană și mondială la aruncarea discului.

 

Pentru Nicoleta Grasu, concursul Grand Prix de aruncări de la Onești de sîmbătă, 12 mai, a fost primul din sezonul de vară din acest an. În iarnă, Nicoleta a concurat la Cupa Europei la aruncări lungi din Muntenegru, unde s-a clasat a șasea. Reamintim cîteva dintre reperele deosebit de importante ale multiplei și longevivei, în performanță, campioane naționale născută în Secuieni, în 11 septembrie 1971: vicecampioană mondială în 2001 la Edmonton (Canada), vicecampioană europeană în 2010 la Barcelona, medalii de bronz la mondiale și europene, de cinci ori participantă la Jocurile Olimpice, cu cea mai bună clasare, locul 6, în 2004, la Atena. Recordul său personal este 68,80 metri, stabilit în 1999, la Poiana Brașov.

 

Reporter: În ce formă este în acest moment campioana României la aruncarea discului?

Nicoleta Grasu: Am venit la Onești să văd pe unde mă aflu cu pregătirea, dar și pentru că am participat aproape edițiile acestui concurs. Am lipsit doar în 2003 și 2004, înainte și după ce l-am născut pe Ștefan. Este o onoare să participi la această competiție și mă bucur că se ține, în continuare. Fiecare își testează valoarea aici, în plan intern. În plus, mă bucur că m-am reîntîlnit cu antrenorul meu de la Roman, Emilian Floroiu.

Rep.: Care sînt așteptările în acest an?

N.G.: Îmi doresc să fie un an cît mai bun. Oricum, 2012 este ultimul an în care mai concurez. Mai am o lună de stat în București, întrucît copilul are de mers la școală. Apoi, cu o lună înainte de Jocurile Olimpice, voi intra în cantonament, la Snagov sau la Poiana Brașov, dar voi participa și la cîteva competiții. Am de realizat baremul de 62,50 metri pentru participare la Olimpiadă. Să ajung pînă acolo. Oricum, pentru o clasare între primii șase îți trebuie o aruncare de peste 65 de metri la Londra. Este, acum, o generație tînără de aruncătoare foarte valoroase, dar nici eu nu mă las. Să fiu sănătoasă și vom vedea.

Rep.: În vizită pe acasă, la părinți, cînd s-a întîmplat ultima oară?

N.G.: În martie mi-am văzut părinții. Trebuie să recunosc că acum nu prea am timp de vizite. În anii trecuți veneam mai des, acum cam de două ori pe an.

Rep.: Cel mic, Ștefan, tot aruncător o să ajungă?

N.G.: Este încă prea devreme, acum este o joacă, face mișcare din plăcere. Mai încolo, după ce va împlini 12 ani, vom vedea. Deocamdată, prioritară este participarea la Jocurile Olimpice.



COMENTARII

WORDPRESS: 0