140 de ani de la Proclamarea Independenței de Stat a României

HomeCultural

140 de ani de la Proclamarea Independenței de Stat a României

 

La data de 9 mai 1877, România, stat suzeran Imperiului Otoman, își proclama Independența. Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine, arăta că, fiind în stare de război cu Înalta Poartă, și legăturile cu puterea suzerană fiind rupte: „…suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. În aplauzele deputaţilor şi ale mulţimii care participa la dezbateri, Kogălniceanu accentua: „…Aşadar, domnilor, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara că noi sîntem o naţiune liberă şi independentă”.

Aportul unităților militare din Garnizoana Roman la dobândirea Independenței de Stat a României a fost foarte important. Din orașul Roman au participat la Campania din Bulgaria, unde s-au umplut de glorie, nu mai puțin de trei regimente: Regimentul 14 Dorobanți, Regimentul 8 Călărași și Regimentul 4 Artilerie. La data de 6 aprilie 1877, când a fost decretată mobilizarea armatei române, unitățile militare din Garnizoana Roman s-a concentrat în baza ordinului nr. 1156 al Diviziei a IV – a Infanterie.

I. Regimentul 14 Dorobanți ,,Roman”

La data mobilizării, Regimentul 14 Dorobanți ,,Roman” era constituit pe două batalioane, cu un efectiv de 1.095 ofițeri, gradați și soldați. După lupte dramatice purtate şi la baionetă, pe parapete şi în interiorul redutei, trupele române şi ruse reuşesc, la data de 30 august 1877, să cucerească reduta Grivița 1, cu preţul a numeroase jertfe omeneşti.

Demn de remarcat este faptul că primii ostaşi care pătrund în redută sunt vitejii ostași ai Regimentului 14 Dorobanți ,,Roman”, comandaţi de colonelul Alexandru Fotea.

În ziua de 31 august 1877, căpitanul Dimitrie Bușilă (foto nr. 1) comandant al Companiei a 6-a din Regimentului 14 Dorobanţi ,,Roman”, participă cu subunitatea sa la respingerea puternicului contraatac otoman de la reduta Griviţa 1. Îmbărbătându-i pe ostaşii din subordine şi strigând: ,,Înainte, băieţi, nu vă lăsaţi!”, eroul avea să fie rănit mortal, de un glonţ inamic. Pentru neînfricarea cu care şi-a condus compania, contribuind la respingerea contraatacului inamic, căpitanul Dimitrie Buşilă a fost decorat post-mortem cu medaliile: „Trecerea Dunării”, „Apărătorilor Independenţei” şi „Medalia comemorativă de campanie rusă”.

Faptele de vitejie ale ostașilor din Regimentul 14 Dorobanţi ,,Roman” nu au trecut neobservate, astfel că, la data de 5 septembrie 1877, M.S. Domnitorul Carol I a dat următorul ordin de zi pe armată:

,,Ostaşi! În ziua de 30 august, virtutea voastră a încununat steagurile române. Regimentul 14 Dorobanţi şi Batalionul 2 vânători, împreună cu trei batalioane din glorioasa armată rusă, au luat din mâinile inamicului reduta ce el apăra cu atâta înverşunare, şi un drapel şi trei tunuri au fost cucerite de trupele noastre. Aceste trofee eu ordon a se trimite în capitala Ţării şi a se păstra acolo ca o veşnică dovadă a vitejiei armatei româneşti. Drapelul se va aşeza deocamdată în Arsenal, până se va hotărî definitiv unde să se păstreze, iar tunurile luate de la vrăjmaş a se aşeza de ambele părţi ale statuii lui Mihai Viteazul. Umbra glorioasă a măreţului Domn va vedea astfel că oştenii români au rămas până astăzi fii ai eroilor de la Călugăreni, cel de-al treilea tun se va aşeza înaintea marelui Corp de gardă de la palatul domnesc pentru a fi pururi pentru brava noastră armată, un glorios exemplu de neuitat.

Dat în Domnescul cartier al armatei de Vest de la Poradim la 5 septembrie 1877.

Carol

În semn de respect și recunoștință, un cartier şi o stradă din municipiul Roman poartă denumirea redutei Grivița, pentru cucerirea căreia unitatea romaşcană a plătit un important tribut de sânge.

II. Regimentul 8 Călărași ,,Roman”

La data mobilizării, Regimentul 8 Călărași ,,Roman” era compus din patru escadroane: Suceava, Neamț, Roman și Bacău și avea un efectiv de de 337 ofițeri, gradați și soldați.

La data de 11 aprilie 1877, Regimentul 8 Călărași,,Roman” s-a îmbarcat în două trenuri speciale cu destinația București. Statul major al regimentului, cu escadroanele Roman și Suceava, au fost îmbarcate într-o garnitură de tren, iar escadroanele Bacău și Neamț în altă garnitură de tren. De la data de 12 aprilie, când a ajuns în capitală, până la data de 15 aprilie, regimentul a fost cartiruit după cum urmează: escadroanele de Roman și Suceava în Colentina, iar escadroanele de Bacău și Neamț la Băneasa.

Registrul istoric al regimentului consemnează: ,,1877, iunie, 28. Regimentul se pune în marș pentru Corabia, unde a ajuns la 29 iunie. Regimentul a avut însărcinarea de a patrula pe malul Dunării, a ține legătura și a transmite corespondența cu trupele din Bechet și Islaz; pe cînd regimentul se afla în Corabia, cerchezii și bașibuzucii jefuiau satele și omorau populația de pe malul drept al Dunării, cea mai mare parte români, din care cauză o mare parte părăsiseră satele lor și veniră în fața Corabiei la adăpostul unei baterii rusești de asediu, ce se afla în poziție în Corabia”.

În aceste condiții, misiunile Regimentului 8 Călărași ,,Roman” constau în a acoperi malul stâng al Dunării, executarea de acțiuni de recunoaștere și de siguranță.

Trecerea Dunării s-a realizat în mod solemn, la data de 26 iulie 1877, cu un vapor la care a fost ataşat un ponton remorcat. Prima unitate din armata română care a trecut pe malul drept al fluviului a fost escadronul ,,Bacău” din Regimentul 8 Călăraşi ,,Roman”, urmat de oştenii din Regimentul 5 Infanterie şi Regimentul 14 Dorobanţi ,,Roman”. Printre ostașii din Regimentul 8 Călărași ,,Roman” care s-au remarcat în mod deosebit în timpul Războiului de Independență a fost și voluntarul Gheorghe Donici.

Urmare cererii sale, prin ordinul nr. 5493 din 8 mai 1877, voluntarul Gheorghe Donici (foto nr. 2) este încadrat în Regimentul 8 Călărași ,,Roman” – escadronul ,,Bacău”, aflat sub comanda colonelului Alexandru Pereț. Pentru modul în care s-a comportat în misiunile de recunoaștere pe care le-a îndeplinit în cadrul escadronului, Gheorghe Donici a fost avansat la gradul de brigadier (caporal). În urma executării unei ambuscade împotriva trupelor otomane la care va participa alături de ostași din Regimentul 8 Călărași ,,Roman”, Gheorghe Donici se va remarca prin eroism și spirit de sacrificiu.

Însuși comandantul Brigăzii 4 Călărași, colonelul Roznoveanu în raportul înaintat generalului Gheorghe Manu, comandantul Diviziei IV Infanterie, arăta: ,,Cu ocazia acestui raport sunt dator a vă aduce la cunoștință purtarea curajoasă a soldatului voluntar Donici din Regimentul 8 Călărași.”

Voluntarul Gheorghe Donici va participa la toată campania militară desfășurată în Bulgaria de către Regimentul 8 Călărași,,Roman” în Războiul pentru Independența României. Datorită faptelor sale de vitejie dovedite pe câmpul de luptă, a fost avansat sergent și decorat cu ordinul „Virtutea Militară”, iar la terminarea războiului a fost distins cu medalia „Trecerea Dunării” și ordinul rus „Crucea Sfântului Gheorghe”.

În 1916, anul intrării României în Primul Război Mondial, sergentul Gheorghe Donici, deși avea vârsta de 67 de ani, se înrolează voluntar în rândurile escadronului 3 din Regimentul 9 Roșiori. Eroul își va pierde viața la data de 10 noiembrie 1916, în celebra șarjă executată la Robănești de către escadronul 3 din Regimentul 9 Roșiori.

III. Regimentul 4 Artilerie ,,Roman”

În cadrul dispozitivului strategic defensiv adoptat de armata română până la data de 25 aprilie 1877, Regimentul 4 Artilerie ,,Roman”, comandat de colonelul Nicolae Dabija (foto nr. 3), cu bateriile 1, 2, 3, 5 și 6, se afla cantonat în București și încadra Rezerva Generală a Armatei.

După trecerea trupelor ruse pe malul sudic al Dunării, la data de 24 iunie 1877, bateria călăreață și Bateria 4 din Regimentul 4 Artilerie ocupa poziții de tragere pe malul stâng al Oltului, în apropierea orașului Turnu Măgurele.

După data de 2 iulie 1877, Divizia 4 Infanterie va prelua de la trupele ruse sectorul cuprins între râul Olt și localitatea Flămânda. Bateria a 4-a, comandată de căpitanul Ion Șomiănescu, din compunerea Regimentului 4 Artilerie Roman, împreună cu bateriile 1 și 5 din Regimentul 3 Artilerie, vor constitui un divizion comandat de maiorul Alexandru Fălcoianu și vor ocupa, începând cu data de 9 iulie 1877, poziții de tragere în raionul orașului Turnu Măgurele.

La data de 12 iulie 1877, bateriile de artilerie din compunerea divizionului comandat de maiorul Alexandru Fălcoianu vor executa un puternic foc de artilerie asupra pozițiilor otomane dislocate în orașul Nicopol.

Căpitanul Ion Șomănescu, comandantul bateriei a 4-a din Regimentului 4 Artilerie Roman, va primi aprecieri din partea generalului rus A.D. Stolâpin, care remarca ,,serviciile făcute mai cu seamă de maiorul Fălcoianu, căpitanii Șomănescu și Alexandrescu, locotenenții Ștefănescu, Popovici și Olănescu, sergentul Leonida”, precum și faptul că ,,artileria română este demnă de sfânta cauză ce se apără”.

Generalul George Manu comandantul Diviziei 4 română emite un ordin de zi în care se arată: „Asistând în persoană la luptă… m-au încredințat că au binemeritat de la patrie, susținând cu onoare drapelul românesc, necruțând nici un fel de osteneală și bravând cu curaj toate pericolele la care erau expuse, îndeosebi bateria căpitanului Șomănescu, de la cel din urmă soldat până la comandantul său a avut o comportare eroică.”

La data de 11 august 1877 Marele Cartier General român ordonă ca trecerea Dunării de către Armata română de operații să se execute pe la Corabia pe un pod de vase construit între localitățile Siliștioara și Măgura. Bateria 1 Călăreață din Regimentul 4 Artilerie, parte a unui detașament constituit, primește misiunea de a asigura construcția podului și a trecerii trupelor dincolo de Dunăre.

La solicitarea armatei ruse, începând cu data de 26 august 1877 bateria comandată de către căpitanul Bunescu din Regimentul 4 Artilerie este afectată acesteia cu misiunea de a regla tragerea bateriilor lor de asediu.

Drapelul Regimentului 4 Artilerie ,,Roman” (foto nr. 4) a fost decorat la data de 8 octombrie 1878 cu ordinul de război ,,Trecerea Dunării”, pentru meritele deosebite dovedite pe câmpul de luptă.

 

Bibliografie:
– Centrul de Studiu și Păstrare al Arhivelor Militare Istorice;
– Muzeul Militar Național ,,Ferdinand I” : Colecția drapele și stindarde;
– Col. prof. univ. dr. Adrian Stroea, ș.a., Enciclopedia artileriei române, Editua Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2014;
– Rosetti, general, Radu, Călărașii din Valea Siretului în Războiul de neatârnare;
– Istoricul armatei române, 10 maiu 1902, Editura Librăriei Socecu&Bucuresci.

_________________________________

Material realizat de Sorin Grumuş, istoric.

Sorin Grumuş este romaşcan. După absolvirea Liceului Teoretic „Roman-Vodă”, a urmat cursurile Institutului de Intendenţă şi Finanţe de la Sibiu, pe care le-a finalizat în 1983. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Relaţii Internaţionale. A scris numeroase articole în reviste militare.

 

 

 

 

Comentarii

WORDPRESS: 0