Articol publicat în data de: Dum, 10 Apr 2016



100 de ani de la moartea căpitanului poet Nicolae Vulovici

 

Anul acesta, la data de 15 august, se împlinesc 100 de ani de la intrarea ţării noastre în Primul Război Mondial. Unităţile militare din subordinea Diviziei 7 Infanterie „Roman” au avut un rol extrem de extrem de important în realizarea şi apărarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Din păcate, tributul de sânge al ostaşilor din această mare unitate romaşcană a fost foarte mare. Istoricul Sorin Grumuş vă propune, prin intermediul Ziarului de Roman, o serie de materiale privind contribuţia ostaşilor care au încadrat această mare unitate de elită a Armatei române, pentru realizarea acestui deziderat naţional: „România Mare”.

image003Nicolae Vulovici s-a născut la data de 8 iunie 1877, în oraşul Calafat, judeţul Dolj. A fost primul ofiţer român din Regimentul 15 Dorobanţi „Războieni”, unitate din compunerea Diviziei 7 Infanterie „Roman”, căzut la datorie în Războiul pentru Întregirea României.

După absolvirea Școlii de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu din Bucureşti, la data de 1 iulie 1900, este repartizat cu gradul de sublocotenent la Regimentul 26 Infanterie „Rovine” din garnizoana Craiova. În perioada antebelică, participă activ la viaţa literară din capitala Olteniei, contribuind, în anul 1903, la editarea revistei lunare „Noua Revistă Olteană”.

De asemenea, începând cu anul 1904, colaborează cu revista „Ramuri”, publicaţie apropiată curentului sămănătorist, al cărui principal teoretician a fost Nicolae Iorga. A publicat, în timpul vieţii, volumele: „Vitejeşti, Poezii”, în anul 1906, şi „Stihuri Oţelite”, în anul 1909. La 1 octombrie 1906 este avansat la gradul de locotenent, iar în anul 1908 este transferat de la Craiova la Suceava, în Regimentul 16 Infanterie, unitate din compunerea Diviziei 7 Infanterie „Roman”. În anul 1912 este avansat la gradul de căpitan şi, în cursul aceluiaşi an, este transferat la Regimentul 15 Infanterie „Războieni”, unitate cu garnizoana la Piatra Neamţ. În perioada petrecută în Piatra Neamţ, acesta va participa activ la viaţa literară, publicând poezii în revistele: „Semănătorul”, „Neamul românesc literar”, „Junimea literară”, „Flueraşul” etc.

La data intrării României în Primul Război Mondial, Regimentul 15 Infanterie „Războieni” a intrat în subordinea Diviziei 7 Infanterie „Roman”. Căpitanul poet Nicolae Vulovici a căzut la datorie la data de 8 septembrie 1916, la Miercurea Ciuc, în luptele purtate de către Divizia 7 Infanterie „Roman” pentru eliberarea Transilvaniei. Marele istoric român, Constantin Kiriţescu, în volumul I din monumentala lucrare de istorie militară „Istoria Războiului pentru Întregirea României 1916-1919”, scria:

„La atacul Cic-Seredei a murit de moartea cea mai aleasă a eroilor, căpitanul poet N. Vulovici. Unul, din rasa poeţilor soldaţi, a lui Koerner şi Petöffi, pe cari dacă nu i-a egalat în geniu poetic, de sigur că nu le-a stat înapoi ca simţire şi avânt. El a căzut, pe când comanda o companie din batalionul de avangardă a regimentului 15 Războieni, lovit de un glonţ în frunte. A murit de moartea pe care a dorit-o şi a chemat-o în versurile sale vitejeşti:

De o să mor, Tu, Doamne, dă-mi o moarte vitejească,
Un glonte-n floarea din chipiu – în lupte mă izbăvească!
Nu vroiu să mor pe căpătâiu,- cum mor toţi nevoiaşii,
Pe-oţele ori pe-un muşuroiu – adorm pe veci ostaşii!
Schilavu – mi trup înfăşurat – în pânza tricolor,
Mi-l plângă trâmbiţaşii mei – nu mamă, nu suroră…
Cu coif, cu armele gătit-un mire-ales de moarte,
Nu ciocli pe grumazul lor: soldaţii să mă poarte!”

image005Căpitanul poet Nicolae Vulovici a fost decorat cu medalia „Bărbăţie şi credinţă”, iar post-mortem, cu ordinul „Steaua României”.

Este demn de remarcat faptul că, în anul 1977, a fost publicată la Editura Militară o lucrare scrisă de Eugen Marinescu şi dedicată eroului, intitulată: „Cântăreţul luptelor şi al biruinţelor – Căpitanul poet Nicolae Vulovici.”

 

Bibliografie:
– Istoria Militară a poporului român, vol.V, Editura Militară, Bucureşti, 1988.
– KIRIȚESCU, CONSTANTIN, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919 vol.I, Bucureşti, 1922.

_________________________________

Material realizat de Sorin Grumuş, istoric.

Sorin Grumuş este romaşcan. După absolvirea Liceului Teoretic „Roman-Vodă”, a urmat cursurile Institutului de Intendenţă şi Finanţe de la Sibiu, pe care le-a finalizat în 1983. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Relaţii Internaţionale. A scris numeroase articole în reviste militare.

 

 

 

 

 

 

 

Știrea are un comentariu
Lasă un comentariu mai jos
  1. morosanu spune:

    Dl. Grumus unul dintre carturarii de rasă ai Romanului, însă prea modest şi foarte puţin „accesat” de mediile de informare. Felicitări pentru faptul că-i acordaţi această binemeritată atenţie!

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

* Necesar

%d blogeri au apreciat:

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close